CALEMBÉC s. m. (Turcism înv.) Specie de arbore exotic, cu lemn negru, plăcut mirositor. – Din tc. kalembek.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a calembéc s. m. – Specie de arbore exotic. Tc. kalambak (Șeineanu, III, 26; Meyer 169; Lokotsch 1155); cf. it. calambucco. Sec. XVI, înv.Sursa: Dicționarul etimologic român
CALEMBÉC s. m. (Turcism înv.) Specie de arbore exotic, cu lemn negru, plăcut mirositor. – Tc. kalembek.Sursa: Dicționarul limbii române moderne calembéc n. (turc. kalembek). Vechĭ. Un fel de lemn negru mirositor din India. V. abanos.
Sursa: Dicționaru limbii românești
calembéc (înv.) s. m.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită calembec n. soiu de lemn negru din India, foarte mirositor: mătănii din calembec AL. [Turc. KALEMBEK].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CALEMBÉC s. m. (Înv.) Specie de arbore exotic, cu lemn negru, plăcut mirositor. – Din tc. kalembek.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)