CALD, -Ă, calzi, -de, adj. 1. Care se găsește la o temperatură relativ înaltă (fără a fi fierbinte) față de mediul ambiant sau corpul omenesc; care dă senzația de căldură. ◊ Expr. Nu-i ține nici de cald, nici de rece sau nu-i e nici cald, nici rece = nu-l interesează, îi este indiferent. Nici caldă, nici rece = așa și așa, nici așa, nici așa. (Substantivat) Mă ia cu cald = sunt cuprins de fierbințeală, am febră. ♦ Fierbinte, încins. ♦ (Despre pâine) Proaspăt. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Călduros, gros. 2. (Despre zone, regiuni, țări etc.) Cu temperatură constant ridicată în tot cursul anului. ♦ 3. Fig. Aprins, înfocat; pătimaș, prietenos, afectuos. Cuvinte calde. Privire caldă. ♦ 4. Fig. (Despre vești, știri, informații etc.) De ultimă oră, recent. – Lat. caldus (= calidus).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a cald (cáldă), adj. – Care se găsește la o temperatură relativ înaltă, călduros. – Mr. caldu, megl. cald, istr. cǫd. Lat. caldus (Pușcariu 258; REW 1506; Candrea-Dens., 228; DAR); cf. it., sp., port. caldo (în sp., cu semantism schimbat), prov., cat. cald, fr. chaud. – Der. încălzi, vb. (a aprinde; a înflăcăra); încălzitor, adj. (aparat încălzire). Pentru încălzi (mr. ancăldzăscu, megl. ancalzǫs), Pușcariu 808 propune o bază lat. de tipul *incaldῑre, care a rezultat din contaminarea lui incălesco cu caldus. Ipoteza este posibilă, dar nu pare necesară, deoarece der. se explică suficient în interiorul limbii rom., cf. mult › înmulți, verde › înverzi, etc. Cf. căldură, călîi, scălda.Sursa: Dicționarul etimologic român
CALD, -Ă, calzi, -de, adj. 1. Care se găsește la o temperatură relativ înaltă (fără a fi fierbinte). ◊ Expr. Nu-mi ține nici de cald, nici de rece = nu mă interesează. Mă ia cu cald = sunt cuprins de fierbințeală. ♦ Fierbinte, încins. Bate fierul până e cald (= nu amâna un lucru care trebuie făcut imediat). ♦ (Despre pâine) Proaspăt. ◊ Loc. adj. Bun ca pâinea caldă = cumsecade, milos. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Călduros. 2. Fig. Aprins, înfocat; prietenos, afectuos. Cuvinte calde. Privire caldă. – Lat. caldus (= calidus).Sursa: Dicționarul limbii române moderne cald, -ă adj. (lat. cálidus, it. sp. pg. caldo, pv. caut, fr. chaud). Care are căldură: trupu omuluĭ viŭ e cald de 37 de grade, ceaĭu se bea cald, climă caldă. Rar. Călduros: haĭnă caldă. Fig. Viŭ, puternic: ĭubire caldă. S. n. sing. Căldură (numaĭ în loc.): mĭ-e cald, nu maĭ pot de cald. S. f. (Munt.) A-țĭ sări calda, a te speria, a o sfecli. Adv. Cu căldură: l-a primit cald (ob. călduros).
Sursa: Dicționaru limbii românești
cald adj. m., pl. calzi; f. cáldă, pl. cáldeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cald a. 1. care are, dă sau produce căldură: focul e cald, apă caldă; 2. care ține cald: haină caldă; 3. fig. înfocat, arzător: iubire caldă; 4. proaspăt: pâine caldă; 5. fig. cu totul nou: știre caldă. [Lat. CALIDUS]. ║ n. căldură: aci îl lua cu cald, aci cu frig.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CALD, -Ă, calzi, -de, adj. 1. Care posedă căldură; a cărui temperatură este superioară (fără a fi fierbinte) celei a mediului ambiant sau a corpului omenesc; care dă senzația de căldură. ◊ Expr. Nu-i ține nici de cald, nici de rece sau nu-i e nici cald, nici rece = nu-l interesează, îi este indiferent. Nici caldă, nici rece = așa și așa, nici așa, nici așa. (Substantivat) Mă ia cu cald = sunt cuprins de fierbințeală, am febră. ♦ Fierbinte, încins. ♦ (Despre pâine) Proaspăt. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Călduros, gros. 2. (Despre zone, regiuni, țări etc.) Cu temperatură constant ridicată în tot cursul anului. ♦ 3. Fig. Aprins, înfocat, pătimaș; prietenos, afectuos. Cuvinte calde. Privire caldă. ♦ 4. Fig. (Despre vești, știri, informații etc.) De ultimă oră, recent. – Lat. caldus (= calidus).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)