Am găsit 13 definiții pentru cuvantul/cuvintele calculator:

CALCULATÓR, -OÁRE, calculatori, -oare, subst. 1. S. n. Tabel care cuprinde rezultatele unor calcule, folosit pentru simplificarea operațiilor; carte, broșură care cuprinde asemenea tabele. 2. S. n. (Și în sintagma calculator electronic) Ordinator, computer. ◊ Calculator de buzunar = calculator de dimensiuni foarte mici, destinat publicului larg pentru efectuarea unei game de probleme matematice limitate; (impr.) minicalculator. 3. S. m. și f. Persoană specializată în calcule, mai ales economice. – Din fr. calculateur, lat. calculator.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



CALCULATÓR I. s. n. 1. tabel care cuprinde rezultatele unor calcule; carte, broșură cuprinzând asemenea tabele. 2. instalație, dispozitiv tehnic pentru efectuarea automată a calculelor matematice și logice. ♦ ~ (electronic) = mijloc de calcul automat care permite efectuarea de operații aritmetice după un program prestabilit; computer. II. s. m. f. specialist în calcule. (< fr. calculateur, lat. calculator)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CALCULATÓR s.n. 1. Broșură care cuprinde anumite tabele de calcul. 2. Mașină de calculat. ◊ Calculator (electronic) = ansamblu de sisteme mecanice, electromagnetice și electronice destinat prelucrării informației; computer, ordinator. [Cf. fr. calculateur].
Sursa: Dicționar de neologisme

CALCULATÓR, -OÁRE s.m. și f. Specialist în calcule. [Cf. fr. calculateur].
Sursa: Dicționar de neologisme

calculator, calculatoare s. n. (glum.) căpățână de porc (vândută în măcelării).
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

CALCULATOR (‹ fr., lat.) subst. 1. S. n. Tabel care cuprinde rezultatele unor calcule, folosit pentru simplificarea muncii de calcul; carte, broșură care cuprinde asemenea tabele. 2. S. n. Ansamblu de sisteme mecanice, electromagnetice și electronice care prelucrează datele introduse într-o formă prestabilită și furnizează rezultate fie într-o formă accesibilă utilizatorului, fie ca semnale destinate acționării unor echipamente.C. analogic = c. fără memorie care operează date sub formă de cantități fizice continuu variabile, cum ar presiunea, temperatura etc. C. numeric = c. cu memorie ce prelucrează informația sub formă cuantificată și rezolvă problemele în conformitate cu anumiți logaritmi; c. cifric, c. digital sau c. electronic. *C. hibrid = ansamblu format din dintr-un c. analogic și un c. numeric, interconectate printr-o interfață. Primele dispozitive mecanice de calcul au fost inventate în sec. 17 de J. Napier, B. Pascal și G. Leibniz. În sec. 19, Ch. Babbage a imaginat prima mașină de calcul la care datele de lucru și operațiile de executat erau memorate înainte de începerea calculului, viteza de lucru devenind independentă de manevrele operatorului. Din 1945, a început realizarea c. din prima generație, cu tuburi electronice și memorie pe tambur magnetic, primul c. fiind ENIAC (S.U.A.). În perioada 1976-1977, au apărut c. generația a patra, construite pe baza componentelor microelectronice, cu integrare pe scară foarte largă. În România, a fost construit (1957) primul c. CIFA-1, la Institutul de Fizică Atomică. V. și microcalculator, minicalculator, microprocesor. 3. S. m. și f. Persoană specializată în calcule (mai ales economice).
Sursa: Dicționar enciclopedic

CALCULATÓR1, calculatoare, s. n. 1. Broșură care cuprinde anumite tabele de calcule. 2. Mașină cu ajutorul căreia se fac calcule matematice. – După fr. calculateur.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

CALCULATÓR2, -OÁRE, calculatori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în calculul prețurilor produselor, al categoriilor de salarizare etc. – Fr. calculateur (lat. lit. calculator).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*calculatór, -oáre s. Care calculează.
Sursa: Dicționaru limbii românești

calculatór1 (bărbat) s. m., pl. calculatóri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

calculatór2 (tabel, aparat) s. n., pl. calculatoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

calculator m. 1. cel ce se ocupă cu calcule; 2. abil a combina măsurile și proiectele sale.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CALCULATÓR, -OÁRE, calculatori, -oare, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Tabel care cuprinde rezultatele unor calcule, folosit pentru simplificarea operațiilor; carte, broșură care cuprinde asemenea tabele. 2. S. n. (Și în sintagma calculator electronic) Ansamblu de sisteme mecanice, electromagnetice și electronice programabil pentru prelucrarea datelor; ordinator, computer. ◊ Calculator de buzunar = calculator de dimensiuni foarte mici, destinat publicului larg pentru efectuarea unei game de probleme matematice limitate; (impr.) minicalculator. ◊ 3. S. m. și f. Persoană specializată în calcule, mai ales economice. – Din fr. calculateur, lat. calculator.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)