Cautam colaborator matematica

Am găsit 34 de definiții pentru cuvantul/cuvintele calce:

CÁLCE1, călci, s. f. (În sintagma) Calcea calului = plantă erbecee perenă, toxică, cu frunze groase și lucitoare, în formă de copită de cal, și cu flori mari, galbene-aurii (Caltha palustris).Lat. calx, calcis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CÁLCE2, s. f. 1. Oxid de calciu. 2. Material refractar obținut prin calcinarea carbonatului de calciu natural. – Din lat. calx, calcis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


cálce (calce), s. f. – Gălbenele (Caltha palustris). Probabil din lat. caltha, cuvînt care apare la Plaut, și care înseamnă „plantă cu flori galbene”, cum sînt într-adevăr gălbenelele. Pentru a explica fonetismul, ar trebui plecat de la un der. *calthea › *calțe (pentru țece, cf. arici). În general se admite că acest cuvînt calce reprezintă lat. calx, acuz. calcem (Candrea, Rom., XXXI, 273; Pușcariu 256; REW 1534; Candrea-Dens., 215; DAR); însă semantismul este mai puțin clar.
Sursa: Dicționarul etimologic român

CALCE1 (lat. calx, calcis) 1. Oxid de calciu. ♦ C. sodată = amestec de oxid de calciu cu 5-20% hidroxid de sodiu, care absoarbe dioxidul de carbon și vaporii de apă din aer; folosită la uscarea gazelor, la umplerea extinctoarelor. 2. Material refractar obținut prin calcinarea carbonatului de calciu natural (calcar, calcit, marmură etc.).
Sursa: Dicționar enciclopedic

CALCE2 (lat. calcem) s. f. Calcea-calului = plantă erbacee, perenă, toxică, din familia ranunculaceelor, înaltă de 20-60 cm, cu frunze groase, lucioase, în formă de copită de cal și cu flori mari, galbene-aurii (Caltha palustris).
Sursa: Dicționar enciclopedic

CÁLCE1 s. f. Plantă erbecee cu frunze groase și lucitoare, în forma copitei de cal și cu flori galbene-aurii (Caltha palustris).Lat. calx, calcis.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

CÁLCE2 s. f. (Ieșit din uz) Oxid de calciu. – Lat. lit. calx, calcis.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

1) cálce f., pl. călcĭ (lat. calx, calcis, călcîĭ). Calcea caluluĭ, o plantă erbacee ranunculacee care crește pin [!] locurĭ umede (calta palustris). Face florĭ marĭ galbene auriĭ. – Să nu fie un cuv. stricat de botaniștĭ din lat. calta (Virg. Ecl. 2,50)?
Sursa: Dicționaru limbii românești

*2) cálce f. (lat. calx, calcis. V. șosea). Chim. Var.
Sursa: Dicționaru limbii românești

calce2, călci, s.f. – (bot.) Plantă erbacee perenă, toxică, cu frunze groase și lucitoare în formă de copită de cal; calcea calului (Caltha palustris): „Frunză verde de călcuță, / Mândru-i cu două drăguță” (Bârlea 1924 I: 230). – Lat. calx, calcis.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

calce1, călci, s.f. – Lanț înroșit în foc (pe care se mulge oaia ca să nu i se ia laptele): „Se păstrează obiceiul ca atunci când mulgi întâi la munte să se mulgă pe călci” (C. C. 1979). – Probabil lat. calx, calcis „călcâi„.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

cálce1 (plantă) s. f., g.-d. art. cắlcii; pl. călci
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cálce2 (oxid de calciu, material refractar) s. f., art. cálcea, g.-d. art. cálcei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

calce f. calcea calului, plantă cu frunze groase, lucitoare și florile galbene-aurii, crește prin bălți și locuri umede (Caltha palustris). [Lat. CALCEM, lit.călcâiul calului].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

calce f. numele științific al varului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CÁLCE1, călci, s. f. (În sintagma) Calcea calului = plantă erbacee perenă, toxică, cu frunze groase și lucitoare, în forma copitei de cal, și cu flori mari, galbene-aurii (Caltha palustris).Lat. calx, calcis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CÁLCE2 s. f. 1. Oxid de calciu. 2. Material refractar obținut prin calcinarea carbonatului de calciu natural. – Din lat. calx, calcis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CÁLCE1, călci, s. f. (În sintagma) Calcea calului = plantă erbecee perenă, toxică, cu frunze groase și lucitoare, în formă de copită de cal, și cu flori mari, galbene-aurii (Caltha palustris).Lat. calx, calcis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CÁLCE2, s. f. 1. Oxid de calciu. 2. Material refractar obținut prin calcinarea carbonatului de calciu natural. – Din lat. calx, calcis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

cálce (calce), s. f. – Gălbenele (Caltha palustris). Probabil din lat. caltha, cuvînt care apare la Plaut, și care înseamnă „plantă cu flori galbene”, cum sînt într-adevăr gălbenelele. Pentru a explica fonetismul, ar trebui plecat de la un der. *calthea › *calțe (pentru țece, cf. arici). În general se admite că acest cuvînt calce reprezintă lat. calx, acuz. calcem (Candrea, Rom., XXXI, 273; Pușcariu 256; REW 1534; Candrea-Dens., 215; DAR); însă semantismul este mai puțin clar.
Sursa: Dicționarul etimologic român

CALCE1 (lat. calx, calcis) 1. Oxid de calciu. ♦ C. sodată = amestec de oxid de calciu cu 5-20% hidroxid de sodiu, care absoarbe dioxidul de carbon și vaporii de apă din aer; folosită la uscarea gazelor, la umplerea extinctoarelor. 2. Material refractar obținut prin calcinarea carbonatului de calciu natural (calcar, calcit, marmură etc.).
Sursa: Dicționar enciclopedic

CALCE2 (lat. calcem) s. f. Calcea-calului = plantă erbacee, perenă, toxică, din familia ranunculaceelor, înaltă de 20-60 cm, cu frunze groase, lucioase, în formă de copită de cal și cu flori mari, galbene-aurii (Caltha palustris).
Sursa: Dicționar enciclopedic

CÁLCE1 s. f. Plantă erbecee cu frunze groase și lucitoare, în forma copitei de cal și cu flori galbene-aurii (Caltha palustris).Lat. calx, calcis.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

CÁLCE2 s. f. (Ieșit din uz) Oxid de calciu. – Lat. lit. calx, calcis.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

1) cálce f., pl. călcĭ (lat. calx, calcis, călcîĭ). Calcea caluluĭ, o plantă erbacee ranunculacee care crește pin [!] locurĭ umede (calta palustris). Face florĭ marĭ galbene auriĭ. – Să nu fie un cuv. stricat de botaniștĭ din lat. calta (Virg. Ecl. 2,50)?
Sursa: Dicționaru limbii românești

*2) cálce f. (lat. calx, calcis. V. șosea). Chim. Var.
Sursa: Dicționaru limbii românești

calce2, călci, s.f. – (bot.) Plantă erbacee perenă, toxică, cu frunze groase și lucitoare în formă de copită de cal; calcea calului (Caltha palustris): „Frunză verde de călcuță, / Mândru-i cu două drăguță” (Bârlea 1924 I: 230). – Lat. calx, calcis.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

calce1, călci, s.f. – Lanț înroșit în foc (pe care se mulge oaia ca să nu i se ia laptele): „Se păstrează obiceiul ca atunci când mulgi întâi la munte să se mulgă pe călci” (C. C. 1979). – Probabil lat. calx, calcis „călcâi„.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

cálce1 (plantă) s. f., g.-d. art. cắlcii; pl. călci
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cálce2 (oxid de calciu, material refractar) s. f., art. cálcea, g.-d. art. cálcei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

calce f. calcea calului, plantă cu frunze groase, lucitoare și florile galbene-aurii, crește prin bălți și locuri umede (Caltha palustris). [Lat. CALCEM, lit.călcâiul calului].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

calce f. numele științific al varului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CÁLCE1, călci, s. f. (În sintagma) Calcea calului = plantă erbacee perenă, toxică, cu frunze groase și lucitoare, în forma copitei de cal, și cu flori mari, galbene-aurii (Caltha palustris).Lat. calx, calcis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CÁLCE2 s. f. 1. Oxid de calciu. 2. Material refractar obținut prin calcinarea carbonatului de calciu natural. – Din lat. calx, calcis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

calce - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul călca

calce - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul călca