CĂLCÁT s. n. Acțiunea de a călca (III). – V. călca.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CĂLCÁT s. n. Acțiunea de a călca (III).Sursa: Dicționarul limbii române moderne
1) călcát m. (d. a călca [în picĭoare]). Tîrlicĭ, tîrîițĭ (papucĭ).
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) călcát n., pl. urĭ. Acțiunea de a călca dese-orĭ: călcatu rufelor.
Sursa: Dicționaru limbii românești
călcát s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită călcat n. călcare (în sens curat material): călcatul strugurilor, fier de călcat.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CĂLCÁT s. n. Acțiunea de a călca (III). – V. călca.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
călcat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul călca
calcat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul calca