CÁBULĂ, cabule, s. f. (Rar) Superstiție de jucător (de cărți). – Din tc. kabul.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
CÁBULĂ, cabule, s. f. (Rar) Superstiție de jucător (de cărți). – Tc. kabul.Sursa: Dicționarul limbii române moderne cábulă f., pl. e (d. cabul). Munt. Pop. Superstițiune la lucrurĭ micĭ: are cabulă că pĭerde la joc cînd vorbeștĭ cu el.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cábulă (superstiție) (rar) s. f., g.-d. art. cábulei; pl. cábuleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CÁBULĂ, cabule, s. f. (Rar) Superstiție de jucător (de cărți). – Din tc. kabul.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 