Am găsit 18 definiții pentru cuvantul/cuvintele cablu:

CÁBLU, cabluri, s. n. 1. Funie groasă obținută prin răsucirea unor (grupuri de) fire vegetale sau metalice, folosită la utilajul de transport sau de ridicat. 2. Conductă electrică formată din mai multe fire izolate (acoperite cu un înveliș vegetal sau metalic). 3. Unitate de măsură pentru distanțe, egală cu a zecea parte dintr-o milă marină, adică cu 185,2 m; ancablură. – Din fr. câble.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



CÁBLU s. n. 1. împletitură de fire, vegetale, sau metalice, pentru susținere ori tracțiune. 2. conductă electrică dintr-un mănunchi de fire metalice învelite într-un strat izolant. (< fr. câble, engl. cable)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CÁBLU s.n. 1. Funie groasă, făcută dintr-un mănunchi de fire vegetale sau metalice răsucite împreună. 2. Conductă electrică, făcută dintr-un mănunchi de fire metalice învelite într-un strat izolant. 3. (Mar.) Ancablură. [Pl. -uri, -le. / < fr. câble, cf. engl. cable].
Sursa: Dicționar de neologisme

CABLU1 (‹ fr., engl.) s. n. 1. Element sau organ flexibil de susținere și de tracțiune, realizat prin cablare. ♦ C. fără fine = c. cu capetele legate astfel încît să formeze un circuit închis, folosit în transmisiuni, în transporturi cu elevatoare, cu benzi suspendate sau cu raclete etc. C. purtător = c. de susținere constituind elementul conducător în tracțiunea electrică feroviară. 2. Conductă electrică alcătuită dintr-unul sau din mai multe conductoare uni- sau multifilare izolate, acoperite cu material de umplutură și îmbrăcate într-o manta etanșă, acoperită (la c. armate) cu învelișuri metalice protectoare; sînt utilizate pentru transmisiunea energiei electromagnetice la frecvență industrială (c. electrice de energie), pentru transmisiunea semnalelor de telecomunicații (c. electrice de telecomunicații) etc. ♦ C. coaxial v. coaxial.
Sursa: Dicționar enciclopedic

CÁBLU, cabluri, s. n. 1. Funie groasă obținută prin răsucirea unor (grupuri de) fire vegetale sau metalice, folosită la utilajul de transport sau de ridicat. 2. Conductă electrică formată din mai multe fire izolate (acoperite cu un înveliș vegetal sau metalic). – Fr. câble.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*cáblu n., pl. urĭ (fr. câble, pv. cable, d. lat- cápulus, mănunchĭ). Funie groasă (compusă din fire telegrafice saŭ telefonice învălite [!] în caucĭuc saŭ în alt-ceva) pusă în apă: cablu transatlantic.
Sursa: Dicționaru limbii românești

cáblu (ca-blu) s. n., art. cáblul; pl. cábluri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cablu n. otgon; cablu telegrafic, format din fire metalice și băgat în fundul apei spre a transmite depeșile intre două țări despărțite prin mare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CÁBLU, cabluri, s. n. 1. Mănunchi de fire textile sau metalice răsucite, folosit la tracțiuni sau la ridicat greutăți. 2. Conductă electrică formată din mai multe fire izolate (acoperite cu un înveliș vegetal sau metalic). 3. Unitate de măsură pentru distanțe, egală cu a zecea parte dintr-o milă marină, adică cu 185,2 m; ancablură. – Din fr. câble.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CÁBLU, cabluri, s. n. 1. Funie groasă obținută prin răsucirea unor (grupuri de) fire vegetale sau metalice, folosită la utilajul de transport sau de ridicat. 2. Conductă electrică formată din mai multe fire izolate (acoperite cu un înveliș vegetal sau metalic). 3. Unitate de măsură pentru distanțe, egală cu a zecea parte dintr-o milă marină, adică cu 185,2 m; ancablură. – Din fr. câble.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CÁBLU s. n. 1. împletitură de fire, vegetale, sau metalice, pentru susținere ori tracțiune. 2. conductă electrică dintr-un mănunchi de fire metalice învelite într-un strat izolant. (< fr. câble, engl. cable)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CÁBLU s.n. 1. Funie groasă, făcută dintr-un mănunchi de fire vegetale sau metalice răsucite împreună. 2. Conductă electrică, făcută dintr-un mănunchi de fire metalice învelite într-un strat izolant. 3. (Mar.) Ancablură. [Pl. -uri, -le. / < fr. câble, cf. engl. cable].
Sursa: Dicționar de neologisme

CABLU1 (‹ fr., engl.) s. n. 1. Element sau organ flexibil de susținere și de tracțiune, realizat prin cablare. ♦ C. fără fine = c. cu capetele legate astfel încît să formeze un circuit închis, folosit în transmisiuni, în transporturi cu elevatoare, cu benzi suspendate sau cu raclete etc. C. purtător = c. de susținere constituind elementul conducător în tracțiunea electrică feroviară. 2. Conductă electrică alcătuită dintr-unul sau din mai multe conductoare uni- sau multifilare izolate, acoperite cu material de umplutură și îmbrăcate într-o manta etanșă, acoperită (la c. armate) cu învelișuri metalice protectoare; sînt utilizate pentru transmisiunea energiei electromagnetice la frecvență industrială (c. electrice de energie), pentru transmisiunea semnalelor de telecomunicații (c. electrice de telecomunicații) etc. ♦ C. coaxial v. coaxial.
Sursa: Dicționar enciclopedic

CÁBLU, cabluri, s. n. 1. Funie groasă obținută prin răsucirea unor (grupuri de) fire vegetale sau metalice, folosită la utilajul de transport sau de ridicat. 2. Conductă electrică formată din mai multe fire izolate (acoperite cu un înveliș vegetal sau metalic). – Fr. câble.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*cáblu n., pl. urĭ (fr. câble, pv. cable, d. lat- cápulus, mănunchĭ). Funie groasă (compusă din fire telegrafice saŭ telefonice învălite [!] în caucĭuc saŭ în alt-ceva) pusă în apă: cablu transatlantic.
Sursa: Dicționaru limbii românești

cáblu (ca-blu) s. n., art. cáblul; pl. cábluri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cablu n. otgon; cablu telegrafic, format din fire metalice și băgat în fundul apei spre a transmite depeșile intre două țări despărțite prin mare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CÁBLU, cabluri, s. n. 1. Mănunchi de fire textile sau metalice răsucite, folosit la tracțiuni sau la ridicat greutăți. 2. Conductă electrică formată din mai multe fire izolate (acoperite cu un înveliș vegetal sau metalic). 3. Unitate de măsură pentru distanțe, egală cu a zecea parte dintr-o milă marină, adică cu 185,2 m; ancablură. – Din fr. câble.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)