Am găsit 13 definiții pentru cuvantul/cuvintele căputa:

CĂPUTÁ, căputez, vb. I. Tranz. A pune căpute noi la o încălțăminte uzată; a încăputa. ♦ A înlocui, total sau parțial, la un ciorap uzat partea care acoperă laba piciorului; a încăputa. – Din căpută.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



CĂPUTÁ, căputez, vb. I. Tranz. A pune căpute noi la o încălțăminte uzată. ♦ A înlocui, total sau parțial, la un ciorap uzat, partea care acoperă laba piciorului. [Var.: încăputá vb. I] – Din căpută.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

căputá (a ~) vb., ind. prez. 3 căputeáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

căputà V. a pune căpute la carâmbii unei cisme.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CĂPUTÁ, căputez, vb. I. Tranz. A pune căpute noi la o încălțăminte uzată; a încăputa. ♦ A înlocui, total sau parțial, la un ciorap uzat partea care acoperă laba piciorului; a încăputa. – Din căpută.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CĂPÚTĂ, căpute, s. f. 1. Parte a încălțămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului; căputătură. 2. Partea de deasupra a labei piciorului, opusă tălpii. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

căpútă (căpúte), s. f.1. Parte a încălțămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului. – 2. Parte de deasupra a labei piciorului. Origine incertă. Este clară legătura sa cu sl. kopyto (› rom. copită); sl. kopytĭce „tip de încălțăminte”, dar nu este clară calea acestui der. Cf. mag. kapta „calapod de pantofi” (Cihac, II, 487;DAR), alb. këputsë (Philippide, II, 703), pe care Meyer 188 îl derivă cu mică probabilitate, din tc. papuç (Berneker 484). Der. căputa, vb. (a pune căpute noi); căputar, s. m. (cizmar); căputătură, s. f. (pantofi vechi; pantofi în general); încăputa, vb. (a căputa; a repara).
Sursa: Dicționarul etimologic român

CĂPÚTĂ, căpute, s. f. 1. Parte a încălțămintei care acoperă pe deasupra laba piciorului. 2. Partea de deasupra a labei piciorului, opusă tălpii.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

căpútă f., pl. e (d. încăpută, a încăpea). Partea de la bot a încălțăminteĭ, numită și suĭuz.
Sursa: Dicționaru limbii românești

căpútă, -e, s.f. – Partea încălțămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului. – Cuvânt autohton, cf. alb. këputsë (Russu 1981, NDU).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

căpútă s. f., g.-d. art. căpútei; pl. căpúte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

căpută f. 1. partea piciorului dela încheetura gleznelor până la degete; 2. partea corespunzătoare a încălțămintelor. [Lit. partea (în)căpută a cismei în care intră încălțămintea].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CĂPÚTĂ, căpute, s. f. 1. Parte a încălțămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului; căputătură. 2. Partea de deasupra a labei piciorului, opusă tălpii. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)