Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele căldare:

CĂLDÁRE, căldări, s. f. I. Vas mare tronconic sau cilindric, prevăzut cu o toartă la partea superioară, folosit pentru păstrarea și transportul materialelor lichide, pulverulente sau granuloase; găleată. ◊ Căldare de abur = instalație (la locomotive, locomobile, vapoare etc.) cu ajutorul căreia se trece apa, sub acțiunea căldurii, din faza lichidă în vapori cu o presiune mai mare decât cea atmosferică; cazan cu abur. Căldare de rachiu = alambic pentru distilarea rachiului. ♦ Conținutul unei căldări (I). II. (Geogr.) Depresiune circulară cu versante prăpăstioase în zona munților înalți; scobitură în albiile apelor curgătoare, la baza unei cascade; cazan. ◊ Căldare glaciară = circ glaciar. – Lat. caldaria.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



căldáre (căldắri), s. f.1. Găleată. – 2. Alambic. – 3. Cristelniță. – 4. Depresiune circulară în munți. – Mr. căldare, megl. căldari. Lat. caldāria (Pușcariu, 259; REW 1503; Candrea-Dens., 229; DAR); cf. it. caldaia, caldaio, prov. caudera, fr. chaudière, sp. caldera, port. caldeira. Der. căldărar, s. m. (meșteșugar care face sau repară căldări); căldărăresc, adj. (de căldărar); căldărărie, s. f. (atelier de făcut căldări, cazane etc.); căldărărit, s. n. (meseria de căldărar); căldări, vb. (Trans., a murdări); căldărit, s. n. (înv., impozit pe distilarea alcoolului); căldărușe, s. f. (dim. al lui căldare; plantă Aquilegia vulgaris; recipient pentru aspersor; varietate de struguri negri). Din rom. poate proveni ngr. ϰαρδάρι.
Sursa: Dicționarul etimologic român

CĂLDÁRE, căldări, s. f. I. 1. Vas mare, rotund, de obicei de aramă, în care se păstrează sau se fierbe apă. ◊ Căldare de aburi = instalație (la locomotive, locomobile, vapoare etc.) cu ajutorul căreia se trece apa, sub acțiunea căldurii, din faza lichidă în vapori cu o presiune mai mare decât cea atmosferică; cazan de aburi. Căldare de rachiu = cazan de distilat rachiul. 2. Găleată. II. (Geogr.) Depresiune circulară cu versante prăpăstioase în zona munților înalți; scobitură în albiile apelor curgătoare, pricinuită de eroziunea în vârtejuri la baza unei cascade; cazan. – Lat. caldaria.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

căldáre f., pl. ărĭ (lat. caldaria, it. caldaja, fr. chauaière, sp. caldera). Vas culinar de aramă saŭ de alt metal de fert [!] apă ș. a. Cazan de mașină de abur.
Sursa: Dicționaru limbii românești

căldáre, căldări, s.f. – 1. Cazan, vas, găleată; recipient pentru transportat și păstrat lichidele. Căldarea mare, în care se face urdă, are 66 de litri; căldarea mică are 33 de litri; căldărușa sau ceaunașul, de 6 l, servește pentru făcut coleșă (Georgeoni 1936: 75). – Lat. caldaria „cazan pentru încălzirea apei la băi„.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

căldáre s. f., g.-d. art. căldắrii; pl. căldắri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

căldare f. 1. vas de aramă cu toarta în belciuge spre a fierbe sau încălzi ceva; 2. (termen geografic) vale în formă de căldare: căldările Rodnei [Lat. vulg. CALDARIA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CĂLDÁRE, căldări, s. f. I. Vas mare tronconic sau cilindric, prevăzut cu o toartă la partea superioară, folosit pentru păstrarea și transportul materialelor lichide, pulverulente sau granuloase; găleată. ◊ Căldare de abur = instalație (la locomotive, locomobile, vapoare etc.) cu ajutorul căreia se trece apa, sub acțiunea căldurii, din faza lichidă în vapori cu o presiune mai mare decât cea atmosferică; cazan cu abur. Căldare de rachiu = alambic pentru distilarea rachiului. ♦ Conținutul unei căldări (I). II. (Geogr.) Depresiune circulară cu versante prăpăstioase în zona munților înalți; scobitură în albiile apelor curgătoare, la baza unei cascade; cazan. ◊ Căldare glaciară = circ glaciar. – Lat. caldaria.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)