Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele călcare:

CALCÁRE s.f. v. calchiere.
Sursa: Dicționar de neologisme



CĂLCÁRE, călcări, s. f. Faptul de a călca. 1. Nerespectare, violare a unei legi, a unui ordin etc. 2. Abatere, deviere de la un principiu. 3. Atac, năvălire (în scopul jefuirii). – V. călca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CĂLCÁRE, călcări, s. f. Faptul de a călca. 1. Nerespectare, violare a unei legi, a unui ordin etc. 2. Abatere, deviere de la un principiu. 3. Atac, năvălire (în scopul jefuirii).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

călcare, călcări s. f. (intl.) spargere
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

călcáre f. Acțiunea de a călca. Călcare de lege, delict, infracțiune.
Sursa: Dicționaru limbii românești

călcáre s. f., g.-d. art. călcắrii; pl. călcắri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

călcare f. lucrarea de a călca și rezultatul ei (și fig.).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CĂLCÁRE, călcări, s. f. Faptul de a călca. 1. Nerespectare, violare a unei legi, a unui ordin etc. 2. Abatere, deviere de la un principiu. 3. Atac, năvălire (în scopul jefuirii). – V. călca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

călcare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul călca

calcare - Substantiv neutru, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul calcar

calcare - Substantiv neutru, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul calcar

calcare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul calca