CĂÍ, căiesc, vb. IV. Refl. A-i părea cuiva rău, a regreta, a recunoaște că a greșit. ♦ Tranz. (Rar) A compătimi pe cineva; a căina. – Din sl. kajati sen.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a căí (-ăésc, -ít), vb. – 1. A căina, a compătimi pe cineva. – 2. (Refl.) A regreta, a-i părea rău, a avea remușcări. Sl. kajati sę, kajǫ sę „a face penitență” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Lexicon, 285; Cihac, II, 37). Cf. căina și pocăi. Der. căială, s. f. (regret, remușcare); căință, s. f. (părere de rău); necăință, s. f. (lipsă de căință).Sursa: Dicționarul etimologic român
CĂÍ, căiesc, vb. IV. Refl. A-i părea cuiva rău, a regreta, a recunoaște că a greșit. ♦ Tranz. (Rar) A compătimi pe cineva; a căina. – Slav (v. sl. kajati sen).Sursa: Dicționarul limbii române moderne !căí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se căiéște, imperf. 3 sg. se căiá; conj. prez. 3 să se căiáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită căì v. 1. a plânge pe cineva, a-i părea rău de ceva; 2. a se întrista cugetând la o greșală comisă, a simți o sinceră părere de rău. [Slav. KAĬATI].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CĂÍ, căiesc, vb. IV. Refl. A-i părea cuiva rău, a regreta, a recunoaște că a greșit. ♦ Tranz. (Rar) A compătimi pe cineva; a căina. – Din sl. kajati sen.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) câi, cấie, adj. (reg.) ciung, schilav, schilod.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
Forme flexionare:
cai - Substantiv masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul cal
cai - Substantiv masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul cal
căi - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul cale
căi - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul cale
căi - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul cale