BĂLTOÁCĂ, băltoace, s. f. Baltă mică, murdară și mocirloasă; bălăștioagă, băltac; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor; bulhac. ♦ Cantitate mare de lichid vărsat pe jos; baltă. [Var.: băltoágă s. f.] – Baltă + suf. -oacă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BĂLTOÁCĂ, băltoace, s. f. Baltă cu apă murdară și mocirloasă; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor. ♦ Cantitate mare de lichid vărsată pe jos. [Var.: băltoágă s. f.] – Din baltă + suf. -oacă.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
băltoácă și -oágă (oa diftong), f. pl., e. Baltă mică: o băltoagă de apă de ploaĭe pe drum, de sînge.
Sursa: Dicționaru limbii românești
băltoácă s. f., g.-d. art. băltoácei; pl. băltoáceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită băltoacă f. baltă mică și adâncă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BĂLTOÁCĂ, băltoace, s. f. Baltă mică, murdară și mocirloasă; bălăștioagă, băltac; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor; bulhac. ♦ Cantitate mare de lichid vărsat pe jos; baltă. [Var.: băltoágă s. f.] – Baltă + suf. – oacă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)