BĂIEȚÁNDRU, băiețandri, s. m. Băiat măricel. – Băiat + suf. -andru.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BĂIEȚÁNDRU, băiețandri, s. m. Băiat mai măricel. – Din băiat + suf. -andru.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
băiețándru s. m., art. băiețándrul; pl. băiețándri, art. băiețándriiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită băiețandru m. băiat până la douăzeci de ani.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BĂIEȚÁNDRU, băiețandri, s. m. Băiat măricel. – Băiat + suf. -andru.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)