BÂRFEÁLĂ, bârfeli, s. f. Faptul de a (se) bârfi; vorbe răuvoitoare la adresa cuiva: bârfire, bârfă, bârfit, cancan1. – Bârfi + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BÂRFEÁLĂ, bârfeli, s. f. Faptul de a (se) bârfi; vorbe calomnioase, defăimătoare.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
bârfeálă s. f., g.-d. art. bârfélii; pl. bârféliSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită bârfeală f. 1. calomnie, vorbe de rău; 2. vorbă de nimica.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BÂRFEÁLĂ, bărfeli, s. f. Faptul de a (se) bârfi; vorbe răuvoitoare la adresa cuiva; bârfire, bârfă, bârfit, cancan1. – Bârfi + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)