BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
butucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butucésc, imperf. 3 sg. butuceá; conj. prez. 3 să butuceáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită butucì v. a pune sau a prinde în butuci: picioarele nu se mai mișcară, parc’ar fi fost butucite ISP.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
butuci - Substantiv masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul butuc
butuci - Substantiv masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul butuc