Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele butonare:

BUTONÁRE s. f. Procedeu de apretare a țesăturilor de lână, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobițe pe una dintre suprafețe în scopul obținerii unui anumit aspect. – Din buton.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


BUTONÁRE s.f. 1. Acțiunea de a butona; butonaj. 2. Procedeu de apretare a țesăturilor de lână, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobițe pe una dintre suprafețe, pentru a se obține un anumit aspect. [< butona].
Sursa: Dicționar de neologisme

BUTONÁRE s. f. 1. acțiunea de a butona; butonaj. 2. procedeu de apretare a țesăturilor de lână, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobițe pe una dintre suprafețe, pentru un anumit aspect. (< butona)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

butonare, butonări s. f. 1. tastare a unui număr (pe telefonul mobil). 2. utilizarea telecomenzii de aparatură electronică. 3. trasare de ordine / de sarcini etc.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

butonáre s. f., g.-d. art. butonắrii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

BUTONÁRE1, butonări, s. f. Acțiunea de a butona.V. butona.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BUTONÁRE2 s. f. Procedeu de apretare a țesăturilor de lână, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobițe pe una dintre suprafețe, în scopul obținerii unui anumit aspect. – Din buton.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

butonare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul butona