Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele butnar:

BUTNÁR, butnari, s. m. (Reg.) Dogar. – Din germ. Büttner.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



butnár (butnári), s. m. – Dogar. Germ. Büttner (DAR; Gáldi, Dict., 191); cf. mag. bodnár, rus. bondarĭ, rut. bondar, pol. bednarz. Puțin probabilă der. sugerată de Pascu, I, 55, de la *butinar, deși acesta de la un lat. *buttĭna (› putină). – Der. butnări, vb. (a face meseria de butnar); butnărie, s. f. (dogărie); butnărit, s. m. (meseria de dogar).
Sursa: Dicționarul etimologic român

BUTNÁR, butnari, s. m. (Reg.) Dogar. – Germ. Büttner.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

butnár m. (rut. bódnar și bóndar, rus. bondarĭ, ung. bodnar, d. germ. büttner, care vine d. bütte, putină, bute. V. bute). Nord. Dogar.
Sursa: Dicționaru limbii românești

butnár (reg.) s. m., pl. butnári
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

butnar m. Mold. V. butar. [Nemț. BÜTTNER, printr´un intermediar săsesc].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BUTNÁR, butnari, s. m. (Reg.) Dogar. – Din germ. Büttner.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)