buticá vb. I (reg.) a nimeri, a pica.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
BUTÍCĂ s. f. v. butic.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
BUTÍCĂ s.f. (Franțuzism) Prăvălie mică (cu mărfuri ocazionale, unicate sau de artizanat). [Var. (după unele surse) butic. / < fr. boutique].
Sursa: Dicționar de neologisme
BUTÍCĂ s. f. v. butic.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) BUTÍCĂ s. f. v. butic.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BUTÍCĂ s.f. (Franțuzism) Prăvălie mică (cu mărfuri ocazionale, unicate sau de artizanat). [Var. (după unele surse) butic. / < fr. boutique].
Sursa: Dicționar de neologisme
BUTÍCĂ s. f. v. butic.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)