1) burlínc, bîrlíng și brulínc m. (sas. brelenk, d. germ. frischling, id.). Trans. Purcel.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) burlínc m. (germ. silberling, ban de argint, infl. de schilling, șiling, șalăŭ. Bogrea, AliN, 1, 325). Vechĭ. O monetă a Țăriĭ Româneștĭ pe la 1700.
Sursa: Dicționaru limbii românești
burlinc m. 1. purcel înțărcat, grăsun: 2. fig. Tr. putineiu de pus brânză pentru iarnă. [Tr. brulinc = sas. BRELENK].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a