Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele burghiu:

BURGHÍU, burghie, s. n. Unealtă ascuțită de oțel în formă de spirală, care, prin mișcări de înșurubare, servește la găurirea cilindrică a materialelor; sfredel. ◊ Burghiu de foraj = unealtă de foraj în formă de bară, cu capătul ca o elice, care se adaptează la perforatorul mecanic. – Din tc. burgu, bg., scr. burgija.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



burghíu (burghíe), s. n. – Sfredel. – Mr. burghie, megl. burghiiă. Tc. burgü (DAR); cf. alb. burgi, bg., sb. burgija.
Sursa: Dicționarul etimologic român

burghiu, burghie s. n. penis.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

BURGHÍU, burghie, s. n. Unealtă de oțel în formă de spirală, cu vârful și muchiile ascuțite, care, prin mișcarea de înșurubare ce i se imprimă, execută găurirea materialelor. ◊ Burghiu de foraj = unealtă de foraj în formă de bară, cu capătul în formă de elice, care se adaptează la perforatorul mecanic. – Tc. burgu.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

burghíŭ n., pl. urĭ (turc. burghü, alb. burghi, sîrb. bg. burgija). Sud. Sfredel.
Sursa: Dicționaru limbii românești

burghíu (-ghiu) s. n., art. burghíul; pl. burghíe, art. burghíele
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

burghiu n. unealtă de găurit mai mică decât sfredelul. [Turc. BURGÜ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BURGHÍU, burghie, s. n. Unealtă ascuțită de oțel în formă de spirală, care, prin mișcări de înșurubare, servește la găurirea cilindrică a materialelor; sfredel. ◊ Burghiu de foraj = unealtă de foraj în formă de bară, cu capătul ca o elice, care se adaptează la perforatorul mecanic. – Din tc. burgu, bg., sb. burgija.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)