BURDUȘÉL, burdușele, s. n. Burduf (1) mic. – Burduș + suf. -el.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
BURDUȘÉL, burdușele, s. n. Burduf mic. – Din burduș + suf. -el.Sursa: Dicționarul limbii române moderne burdușél (pop.) s. n., pl. burdușéleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită burdușel n. burduf mic: un burdușel cu brânză.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BURDUȘÉL, burdușele, s. n. Burduf (1) mic. – Burduș + suf. -el.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 