Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele bunețe:

BUNÉȚE, buneți, s. f. (Reg.) Bunătate. – Bun + suf. -ețe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



bunéțe s. f., pl. buneți (bunețe)
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine

BUNÉȚE, buneți, s. f. (Reg.) Bunătate. – Din bun4 + suf. -ețe.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

bunéțe (reg.) s. f., art. bunéțea, g.-d. art. bunéții; pl. bunéți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

BUNÉȚE, buneți, s. f. (Reg.) Bunătate. – Bun + suf. -ețe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BUNÉȚE, buneți, s. f. (Reg.) Bunătate. – Bun + suf. -ețe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

bunéțe s. f., pl. buneți (bunețe)
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine

BUNÉȚE, buneți, s. f. (Reg.) Bunătate. – Din bun4 + suf. -ețe.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

bunéțe (reg.) s. f., art. bunéțea, g.-d. art. bunéții; pl. bunéți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

BUNÉȚE, buneți, s. f. (Reg.) Bunătate. – Bun + suf. -ețe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)