BULBUCĂTÚRĂ, bulbucături, s. f. Proeminență rotunjită, protuberanță. – Bulbuca + suf. -ătură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BULBUCĂTÚRĂ, bulbucături, s. f. Proeminență rotundă a unui lucru; protuberanță. – Din bulbuca + suf. -(ă)tură.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
bulbucătúră f., pl. ĭ (d. bulbucat). Protuberanță, unflătură, proeminență rătundă: bulbucăturile creĭeruluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
bulbucătúră s. f., g.-d. art. bulbucătúrii; pl. bulbucătúriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită BULBUCĂTÚRĂ, bulbucături, s. f. Proeminență rotunjită, protuberanță. – Bulbuca + suf. -ătură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)