BUIMĂCEÁLĂ, buimăceli, s. f. Buimăcire. – Buimăci + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
BUIMĂCEÁLĂ, buimăceli, s. f. Buimăcire. – Din buimăci + suf. -eală.Sursa: Dicționarul limbii române moderne buĭmăceálă f., pl. elĭ. Amețeală, zăpăceală, năuceală.
Sursa: Dicționaru limbii românești
buimăceálă s. f., g.-d. art. buimăcélii; pl. buimăcéliSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită buimăceală f. amețeală: trezind’o din buimăceala în care căzuse ISP.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BUIMĂCEÁLĂ, buimăceli, s. f. Buimăcire. – Buimăci + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 