BUDDHA (sanscrită „iluminat”) 1. (În budism) Ființă care, suprimînd toate dorințele, se ridică la cunoașterea perfectă a adevărului și se eliberează de orice acțiune în vederea atingerii scopului ultim al existenței, nirvana. 2. Nume desemnînd întemeietorul tradițional al budismului, Siddhartha Gautama, înțelept al tribului Sakya (Sakya muni), după ce a ajuns la „iluminare”. Și-a predicat doctrina la Benares și în SE Indiei.
Sursa: Dicționar enciclopedic
Búddha v. BúdaSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
BUDDHA (sanscrită „iluminat”) 1. (În budism) Ființă care, suprimînd toate dorințele, se ridică la cunoașterea perfectă a adevărului și se eliberează de orice acțiune în vederea atingerii scopului ultim al existenței, nirvana. 2. Nume desemnînd întemeietorul tradițional al budismului, Siddhartha Gautama, înțelept al tribului Sakya (Sakya muni), după ce a ajuns la „iluminare”. Și-a predicat doctrina la Benares și în SE Indiei.
Sursa: Dicționar enciclopedic
Búddha v. BúdaSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită