BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a sfâșia în bucăți; a îmbucătăți. – Din bucată.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
bucățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățésc, imperf. 3 sg. bucățeá; conj. prez. 3 să bucățeáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită bucățì v. a face bucăți.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
bucăți - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul bucată
bucăți - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul bucată
bucăți - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul bucată