Am găsit 17 definiții pentru cuvantul/cuvintele buclă:

BUCLÁ, buclez, vb. I. 1. Tranz. Și refl. A(-și) răsuci părul în bucle; a (se) cârlionța; a (se) ondula.2. Tranz. A face o buclă firului de țesut pentru a forma un ochi de tricotat. – Din fr. boucler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


BUCLÁ vb. tr., refl. a(-și) răsuci părul în bucle, a (se) cârlionța. (< fr. boucler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BUCLÁ vb. I. tr., refl. A(-și) răsuci părul în bucle, a (se) cârlionța, a(-și) încreți (părul). [P.i. -lez. / < fr. boucler].
Sursa: Dicționar de neologisme

BUCLÁ, buclez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) răsuci părul în bucle; a (se) cârlionța. – Fr. boucler.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

buclá (a ~) (bu-cla) vb., ind. prez. 3 bucleáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

buclà v. a face bucle, a încreți părul.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BUCLÁ, buclez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) răsuci părul în bucle; a (se) cârlionța; a (se) ondula. 2. Tranz. A face o buclă firului de țesut pentru a forma un ochi de tricotat. – Din fr. boucler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BÚCLĂ, bucle, s. f. I. 1. Șuviță de păr răsucită în spirală; zuluf, cârlionț. 2. Porțiune de fir textil, răsucită în timpul tricotării, în formă de buclă (I 1). II. 1. Curbă dintr-un drum în serpentină. ♦ Cot al unui curs de apă. 2. Piesă metalică pe care se fixează, prin îndoire, capătul unui cablu. 3. (În sintagma) Buclă digitală = aparat electronic folosit pentru redarea infinită a unei secvențe sonore înregistrate. – Din fr. boucle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BÚCLĂ s. f. 1. șuviță de păr răsucită; cârlionț, zuluf. 2. parte a ochiului unui fir în timpul tricotării. 3. curbă la racordarea aliniamentelor unei serpentine. ◊ cotitură a unui curs de apă. 4. parte dintr-un cablu, dintr-o conductă etc. având forma unei porțiuni dintr-o curbă închisă. 4. (inform.) secvență din instrucțiunile unui program care se execută de mai multe ori până se satisfac anumite condiții. 6. (cib.) suită de efecte în care ultimul corespunde celui dintâi. (< fr. boucle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BÚCLĂ s.f. I. 1. Șuviță de păr răsucită; cârlionț, zuluf. 2. Parte a ochiului unui fir format în timpul tricotării. II. 1. Curbă pronunțată folosită la racordarea aliniamentelor unei serpentine. ♦ Porțiune a unui curs de apă cu o puternică cotitură. 2. Piesă de metal pe care se fixează, îndoindu-se, capătul unui cablu. [< fr. boucle].
Sursa: Dicționar de neologisme

búclă (búcle), s. f. – Cîrlionț, zuluf. Fr. boucle.Der. bucla, vb. (a ondula, a încreți), din fr. boucler; buclarisi, vb. (a greși lovitura, a o da în bară), a cărei formație nu este clară. Fiind vorba de un cuvînt curent în argoul elevilor, și avînd în vedere terminația sa, proprie înprumuturilor din ngr., presupunem că este vorba de fr. boucler „a ține la arest”, sau „a pedepsi un elev interzicîndu-i să plece”; în acest caz ar fi termen importat la începutul sec. XIX, în epoca primelor licee franceze din București și Iași. Nu este probabilă explicația lui Scriban, care pleacă de la bg. burak „sfeclă”, pentru a construi un vb. *buraklisam „mă înroșesc”.
Sursa: Dicționarul etimologic român

BÚCLĂ, bucle, s. f. I. 1. Șuviță de păr răsucită în spirală; zuluf, cârlionț. 2. Parte a ochiului unui fir, formată în timpul tricotării. II. 1. Curbă foarte pronunțată, folosită la unirea porțiunilor drepte ale unui drum în serpentină. ♦ Porțiune șerpuită a unui curs de apă. 2. Piesă metalică pe care se fixează, prin îndoire, capătul unui cablu. – Fr. boucle.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

1) búclă f. (mrom.) V. boclă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

*2) búclă f., pl. e (fr. boucle, d. lat. búccula, dim. d. bucca, bucă, obraz). Barb. Ciuf de păr cîrlionțaț, cîrlionț, zuluf.
Sursa: Dicționaru limbii românești

búclă (bu-clă) s. f., g.-d. art. búclei; pl. búcle
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

buclă f. inel de păr frezat: buclele-i de aur cad pe albu-i sân BOL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BÚCLĂ, bucle, s. f. I. 1. Șuviță de păr răsucită în spirală; zuluf, cârlionț. 2. Porțiune de fir textil, răsucită în timpul tricotării, în formă de buclă (I 1). II. 1. Curbă dintr-un drum în serpentină. ♦ Cot al unui curs de apă. 2. Piesă metalică pe care se fixează, prin îndoire, capătul unui cablu. 3. (Inform.) Secvență a instrucțiunilor unui program, repetabilă în execuție până la îndeplinirea condiției cerute. ◊ Buclă digitală = aparat electronic folosit pentru redarea infinită a unei secvențe sonore înregistrate. – Din fr. boucle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)