BUCINÁTOR s.m. (La romani) Suflător din bucină; gornist, trompetist. [< lat. bucinator].
Sursa: Dicționar de neologisme
*bucinatór, -oáre adj. și s. (lat. bucinator, bucĭumător). Anat. Se zice despre un mușchĭ al fălcilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești