BÚCHE, buchi, s. f. A doua literă din alfabetul chirilic; p. gener. literă; (de obicei la pl.) alfabet; cunoștințe elementare de scris și citit. ◊ Expr. Buchea cărții = exact ca în carte; în chip mecanic. A fi (tot) la buchi = a fi (tot) începător (la învățătură). A nu ști buche = a nu ști nimic (la învățătură). – Din sl. buky.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a búche (búchi), s. f. – 1. A doua literă a alfabetului chirilic. – 2. Literă în general. – 3. Pic, strop, nimic. Sl. buky (Cihac, II, 30). – Der. bucher, s. m. (elev începător; novice; elev care învață mult pe dinafară); bucheri, vb. (a silabisi; a citi); bucherie, s. f. (rudimente, învățătură elementară); buchini, vb. (a silabisi); bucherisi, vb. (a silabisi); buchisi (var. buchisa), vb. (a silabisi; a învăța), ușor de confundat cu omonimul său a buchisi (‹ bucși); buchiseală, s. f. (lucrare școlară); bucvar (var. bu(c)far, buhvar(iu)), s. n. (înv.; caiet, carte). Pentru buchini și var. bughini, bunghini (care ajung să însemne „a lucra cu caznă, stricîndu-și vederea, în poziția caracteristică a celui care învață”, interpretat greșit de Tiktin plecînd de la fr. bouquiner, cf. Graur, BL, VI, 141.Sursa: Dicționarul etimologic român
BÚCHE, buchi, s. f. A doua literă din alfabetul chirilic; p. ext. literă; alfabet; cunoștințe elementare de scris și citit. ◊ Expr. Buchea cărții = exact ca în carte; în chip mecanic. A fi (tot) la buchi = a fi (tot) începător (în ale învățăturii). A nu ști buche = a nu ști nimic. [Var.: bucheá, búchie s. f.] – Slav (v. sl. buky).Sursa: Dicționarul limbii române moderne búche f. (vsl. buky, bukŭ, fag, litera B, d. got. bôka, literă, germ. buch, carte, buche, fag. De aicĭ și Bucovina „făget”). Vechĭ. Azĭ. fam saŭ iron. Litera B chirilică. Literă, slovă (maĭ ales chirilică). A învăța buchea cărțiĭ, a învăța (o lecțiune) cuvînt cu cuvînt. A fi buche, a fi bucher, ignorant, prost.
Sursa: Dicționaru limbii românești
búche s. f., art. búchea, g.-d. art. búchii; pl. buchiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită buche f. 1. a doua literă a alfabetului slav; 2. pl. alfabetul cirilic, slove: nu știe buchile; 3. (ironic) știință, învățătură: bucheaua poate s’o învețe și acasă cine vrea CR.; 4. fig. pont: taci că-i cu buche, l´am potcovit bine CR. [Slav. BUKI, literă, litera b].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BÚCHE, buchi, s. f. A doua literă din alfabetul chirilic; p. gener. literă; (de obicei la pl.) alfabet; cunoștințe elementare de scris și citit. ◊ Expr. Buchea cărții = exact ca în carte; în chip mecanic. A fi (tot) la buchi = a fi (tot) începător (la învățătură). A nu ști buche = a nu ști nimic (la învățătură). – Din sl. buky.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)