Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele bubuitură:

BUBUITÚRĂ, bubuituri, s. f. Bubuit. [Pr.: -bu-i-] – Bubui + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



BUBUITÚRĂ, bubuituri, s. f. Bubuit. – Din bubui + suf. -(i)tură.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

bubuitúră f., pl. ĭ. Zgomot de tunet orĭ de descărcărĭ de tunurĭ, detunătură.
Sursa: Dicționaru limbii românești

bubuitúră (-bu-i-) s. f., g.-d. art. bubuitúrii; pl. bubuitúri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

bubuitură f. bubuit prelungit.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BUBUITÚRĂ, bubuituri, s. f. Bubuit. [Pr.: -bu-i-] – Bubui + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)