Am găsit o definiție pentru cuvantul/cuvintele brânciu:
brânciu m. 1. lovitură cu mâna, ca să se depărteze sau să cază (în brânci): mi-a dat un brânciu;2.fig. îndemn: inima îi dete brânci. [Singular refăcut din pl. brânci: v. brâncă, labă]. Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a