Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele brusca:

BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



BRUSCÁ vb. tr. a trata cu violență, brutal, aspru; a repezi. ◊ a grăbi, a forța (o hotărâre, un deznodământ). (< fr. brusquer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BRUSCÁ vb. I. tr. A trata cu violență, brutal, aspru; a repezi. ♦ A grăbi, a forța (o hotărâre, un deznodământ etc.). [< it. bruscare, fr. brusquer].
Sursa: Dicționar de neologisme

BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu asprime și fără menajamente; a repezi. ♦ A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Fr. brusquer.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

bruscá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruscheáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

bruscà v. 1. a trata într´un mod brusc; 2. a grăbi, a precipita.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

brusca - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul brusc

bruscă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul brusc