Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele brudiu:

BRUDÍU, -ÍE, brudii, adj. (Reg.) Tânăr, nevârstnic; p. ext. fără judecată; brudnic. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



BRUDÍU, -ÍE, brudii, adj. (Reg.) Tânăr, nevârstnic.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

brúdiŭ, -ie adj. (cp. cu rut. brudiĭ, murdar). Mold. Trans. Nevîrstnic, minor. Simplu, naiv, lud. – Și brúdiv (Dos.) și brudátic. La Negr. brúdnic.
Sursa: Dicționaru limbii românești

brudíu, brudie, adj. – Tânăr, necopt, naiv, prostuț, fără judecată (Țiplea 1906; Papahagi 1925): „Ce haznă ți-i de crăiie / Dacă mintea ți-i brudie” (Țiplea 1906). – Et. nec. (MDA, NDU).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

brúdiu (reg.) [diu pron. dyu]/brudíu adj. m., f. brúdie (-di-e)/brudíe; pl. m. și f. brúdii/brudíi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

BRÚDIU, -IE, brudii, adj. (Reg.) Tânăr, nevârstnic; p. ext. fără judecată; brudnic. [Acc. și: brudíu, -íe]Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BRUDÍU, -ÍE, brudii, adj. (Reg.) Tânăr, nevârstnic; p. ext. fără judecată; brudnic. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BRUDÍU, -ÍE, brudii, adj. (Reg.) Tânăr, nevârstnic.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

brúdiŭ, -ie adj. (cp. cu rut. brudiĭ, murdar). Mold. Trans. Nevîrstnic, minor. Simplu, naiv, lud. – Și brúdiv (Dos.) și brudátic. La Negr. brúdnic.
Sursa: Dicționaru limbii românești

brudíu, brudie, adj. – Tânăr, necopt, naiv, prostuț, fără judecată (Țiplea 1906; Papahagi 1925): „Ce haznă ți-i de crăiie / Dacă mintea ți-i brudie” (Țiplea 1906). – Et. nec. (MDA, NDU).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

brúdiu (reg.) [diu pron. dyu]/brudíu adj. m., f. brúdie (-di-e)/brudíe; pl. m. și f. brúdii/brudíi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

BRÚDIU, -IE, brudii, adj. (Reg.) Tânăr, nevârstnic; p. ext. fără judecată; brudnic. [Acc. și: brudíu, -íe]Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)