Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele brom:

BROM s. n. Element chimic lichid, metaloid de culoare roșu-închis, toxic, cu miros neplăcut, pătrunzător, întrebuințat în industria chimică, farmaceutică etc. – Din fr. brome.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



BROM2(O)- elem. „miros fetid”. (< fr. brom/o/-, cf. gr. bromos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BROM1 s. n. metaloid lichid, roșu-brun, cu miros înțepător, foarte toxic. (< fr. brome)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BROM s.n. Metaloid lichid, roșu-brun, toxic, cu miros neplăcut, întrebuințat în industria chimică, farmaceutică etc. [< fr. brome, cf. gr. bromos – miros urât].
Sursa: Dicționar de neologisme

BROM (‹ fr. {i}; {s} gr. bromos „miros urît”) s. n. Element chimic (Br.: nr. at. 35, m. at. 79,909, p. t. -7,3ºC, p. f. 58,78ºC), nemetal din familia halogenilor, lichid brun-roșiatic care dezvoltă vapori grei, sufocanți, cu miros neplăcut; are acțiune caustică asupra pielii, producînd arsuri grave; vaporii de b. atacă ochii și mucoasele; sub formă de săruri (bromuri) este folosit în medicină, în fotografie etc. A fost descoperit de chimistul francez A.J. Balard în 1826.
Sursa: Dicționar enciclopedic

BROM s. n. Metaloid lichid, de culoare roșie-închisă, toxic, cu miros pătrunzător, întrebuințat în industria chimică, farmaceutică etc. – Fr. brome (<gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*brom n. (vgr. brômos, putoare). Chim. Un corp simplu roș cafeniu, puturos, înțepător și sofocant, cu gust acru și arzător, foarte veninos. E mono-, tri-, penta- și epta-valent, cu densitatea de 3,18 la 0º, cu greutatea atomică de 80. Ferbe la 63º și se solidifică la -24,5º prefăcîndu-se în lamele cenușiĭ. A fost descoperit la 1826 de Francezu Balard în mlaștinile sărate.
Sursa: Dicționaru limbii românești

brom s. n.; simb. Br
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

brom n. corp simplu lichid, brun, veninos și de un miros neplăcut, descoperit în 1826 de Balard în apele mlaștinilor sărate.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BROM s. n. Element chimic lichid, metaloid de culoare roșie-închis, toxic, cu miros neplăcut, pătrunzător, întrebuințat în industria chimică, farmaceutică etc. – Din fr. brome.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)