BROBOÁDĂ, broboade, s. f. Basma mare și groasă (de lână) cu care se leagă femeile la cap sau pe care o poartă pe spate. – Cf. bg. podbradka.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a broboádă (broboáde), s. f. – Basma mare, șal. – Var. brobod(ă), proboadă, pobroadă. Forma autentică este cea a var. proboadă. Din bg. podbraždam perf. podbradja „a-și pune pe cap o basma care se înnoadă sub bărbie”, podbranka „basma” (Weigand, Jb, XV, 168; Densusianu, GS, VI, 362). Apropierea propusă de Cihac, II, 640, cu ngr. μπολοῦλα este inutilă. Der. desbrobodi, vb. (a-și scoate basmaua); îmbrobodi, vb. (a-și acoperi capul; a acoperi, a ascunde; a înșela, a ademeni, a duce cu vorba); îmbrobodeală, s. f. (acțiunea de a (se) îmbrobodi; ademenire).Sursa: Dicționarul etimologic român
BROBOÁDĂ, broboade, s. f. Basma mare cu care se leagă femeile la cap sau pe care o poartă pe spate. – Comp. bg. podbradka.Sursa: Dicționarul limbii române moderne broboádă și (Olt., Munt. vest) proboádă și pobroádă f., pl. e (bg. podbrádka și -dia, d. pod, pe dedesupt, și brada, barbă. V. îmbrobodesc, zăbranic). Vest. Bertă, învălitoare maĭ groasă cu care femeie îșĭ acopere capu. V. maramă, testemel, tulpan.
Sursa: Dicționaru limbii românești
broboádă s. f., g.-d. art. broboádei; pl. broboádeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită broboadă f. înveliș de cap; bariș, boccea, maramă, ștergar, testemel. [Abstras din probodi].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BROBOÁDĂ, broboade, s. f. Basma mare și groasă (de lână), purtată de femei pe cap sau pe umeri. – Cf. bg. podbradka.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)