Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele briză:

BRÍZĂ, brize, s. f. Vânt ușor care suflă regulat la țărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare; p. ext. adiere, boare. – Din fr. brise.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



BRÍZĂ s. f. vânt periodic ușor, care suflă la țărmul mării ziua spre uscat, iar noaptea spre mare, sau la munte, în amurg, spre văi, iar dimineața spre culmi; (p. ext.) adiere, boare. (< fr. brise)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BRÍZĂ s.f. Vânt ușor, regulat, de la țărmul mării, care suflă în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare. ♦ (Fig.) Adiere, boare. [< fr. brise].
Sursa: Dicționar de neologisme

bríză (bríze), s. f. – Vînt ușor, adiere, boare. Fr. brise.
Sursa: Dicționarul etimologic român

BRÍZĂ, brize, s. f. Vânt ușor care suflă regulat la țărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare. – Fr. brise.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

bríză s. f., g.-d. art. brízei; pl. bríze
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

BRÍZĂ, brize, s. f. Vânt ușor care suflă regulat la țărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare; p. ext. adiere, boare. – Din fr. brise.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)