brilioáncă (brilioánce), s. f. – Plantă asclepiadacee, Vincetoxicum officinale. Probabil în legătură cu sb. brlja, brljaga „mlaștină”, cf. sb. brljak(a) „nume de pasăre”, „Cinclus aquaticus”, Cihac, II, 28, pune în legătură acest cuvînt cu pol. brzanka.Sursa: Dicționarul etimologic român brilioancă f. Tr. plantă numită obișnuit iarba fiarelor. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a