BREVILOCVÉNȚĂ s. f. (Livr.) Însușirea de a fi brevilocvent. – Din it. breviloquenza.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BREVILOCVÉNȚĂ s.f. Vorbire scurtă; brahilogie. [< germ. Breviloquenz, cf. lat. brevus – scurt, eloquentia – elocvență].
Sursa: Dicționar de neologisme
BREVILOCVÉNȚĂ s. f. vorbire concisă; brahilogie. (< it. breviloquenza)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
brevilocvénță (livr.) s. f., g.-d. art. brevilocvénțeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită BREVILOCVÉNȚĂ s. f. (Livr.) Însușirea de a fi brevilocvent. – Din it. breviloquenza.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
brevilocventa - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul brevilocvent
brevilocventă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul brevilocvent