Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele brevet:

BREVÉT, brevete, s. n. Document oficial acordat de o autoritate (de stat) prin care se conferă unei persoane o distincție, o calitate în virtutea căreia are anumite drepturi speciale. ◊ Brevet de invenție = document pe care organul de stat competent îl eliberează inventatorului sau persoanei căreia acesta i-a transmis drepturile sale și prin care se recunoaște dreptul acestora de a exploata exclusiv invenția un anumit timp; patentă. – Din fr. brevet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



BREVÉT s. n. document cuprinzând titlul, distincția, calitatea acordate de o autoritate (de stat) și care presupune anumite drepturi. ♦ ~ de invenție = document eliberat inventatorului de către organul de stat competent, prin care i se recunoaște dreptul de a exploata în exclusivitate invenția, un anumit timp; patentă. (< fr. brevet)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BREVÉT s.n. Document, certificat, titlu dat de o autoritate (de stat) prin care i se recunoaște cuiva paternitatea unei invenții sau i se asigură anumite drepturi; patentă, licență. [< fr. brevet].
Sursa: Dicționar de neologisme

BREVÉT, brevete, s. n. Document acordat de o autoritate de stat prin care i se recunoaște unei persoane autenticitatea unei invenții sau se asigură anumite drepturi. Brevet de pilot.Fr. brevet.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*brevét n., pl. e (fr. brevet, d. bref, scrisoare). Certificat, diplomă, maĭ ales la militarĭ. Brevet de invențiune, patentă, diplomă pe care guvernu o liberează autoruluĭ uneĭ invențiunĭ orĭ descoperirĭ ca să-ĭ asigure proprietatea și exploatarea eĭ excluzivă pe un anumit număr de anĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

brevét s. n., pl. brevéte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

brevet n. diplomă, certificat eliberat de Stat celor ce autorizează a practicà unele industrii sau profesiuni; brevet de invențiune, dat inventatorului spre a autoriza proprietatea și exploatarea descoperirii sale.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BREVÉT, brevete, s. n. Document oficial acordat de o autoritate (de stat) prin care se conferă unei persoane o distincție, o calitate în virtutea căreia are anumite drepturi speciale. Brevet de pilot. ◊ Brevet de invenție = titlu oficial de protecție pentru o invenție (a unui produs, procedeu sau metodă), care conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare, pe durata de valabilitate a acestuia; patentă. – Din fr. brevet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)