BRESLÁȘ, breslași, s. m. 1. Membru al unei bresle (1). 2. (Înv. și reg.) Meseriaș; p. ext. slujbaș. 3. (Înv.) Soldat care făcea parte dintr-o breaslă (4). – Breaslă + suf. -aș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BRESLÁȘ, breslași, s. m. 1. Membru al unei bresle (1). 2. (Înv. și reg.) Meseriaș; slujbaș. 3. (Înv.) Soldat făcând parte dintr-o breaslă (3). – Din breaslă + suf. -aș.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
bresláș, -ă s. (d. breaslă). Cel ce face parte dintr’o breaslă. V. isnaf.
Sursa: Dicționaru limbii românești
bresláș s. m., pl. bresláșiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită breslaș m. cel ce face parte dintr’o breaslă, meseriaș.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BRESLÁȘ, breslași, s. m. 1. Membru al unei bresle (1). 2. (Înv. și reg.) Meseriaș; p. ext. slujbaș. 3. (Înv.) Soldat care făcea parte dintr-o breaslă (4). – Breaslă + suf. -aș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)