brant n., pl. urĭ (pol. brant, germ. brad, aprindere, gangrenă). Vechĭ. Gangrenă: rana din care și brant aŭ fost (transcris brînt la Cost. 1, 337). V. obrinteală.
Sursa: Dicționaru limbii românești
BRANȚ, branțuri, s. n. Bucată de piele, de carton sau de plută care se aplică în interiorul încălțămintei, peste talpa propriu-zisă. – Cf. germ. Brandsohle.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
BRANȚ, branțuri, s. n. Bucată de piele, de carton sau de plută, care se aplică în interiorul încălțămintei, peste talpa propriu-zisă. – După germ. Brandsohle.Sursa: Dicționarul limbii române moderne branț n., pl. urĭ (ca și zbranț). Munt. est. Taban la gheată.
Sursa: Dicționaru limbii românești
branț s. n., pl. bránțuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită BRANȚ, branțuri, s. n. Bucată de piele, de carton sau de plută care se aplică în interiorul încălțămintei, peste talpa propriu-zisă. – Cf. germ. Brandshohle.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)