Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele branșă:

BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


BRANȘÁ vb. tr. 1. a face un branșament. 2. (fig.) a pune în legătură. (< fr. brancher)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BRANȘÁ vb. I. tr. A face un branșament, un racord electric. [< fr. brancher].
Sursa: Dicționar de neologisme

BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Fr. brancher.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

branșá (a ~) vb., ind. prez. 3 branșeáză, 1 pl. branșắm; ger. branșấnd
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BRÁNȘĂ, branșe, s. f. Ramură, specialitate, domeniu de activitate (în meserii, negoț etc.). ◊ Loc. adj. De branșă = de meserie; specialist. – Din fr. branche.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BRÁNȘĂ s. f. ramură, specialitate, domeniu de activitate. (< fr. branche)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BRÁNȘĂ s.f. Ramură de activitate; specialitate în negoț, în meserii etc. ◊ De branșă = de meserie; specialist. [< fr. branche].
Sursa: Dicționar de neologisme

BRÁNȘĂ, branșe, s. f. Ramură, specialitate, domeniu de activitate (în meserii, negoț etc.). ◊ Loc. adj. De branșă = de meserie; specialist. – Fr. branche.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*bránșă f., pl. e (fr. branche, ramură. V. brîncă). Barb. Ramură, specialitate: branșa cizmăriiĭ. - Rom. corect: ramură.
Sursa: Dicționaru limbii românești

bránșă s. f., art. bránșa, g.-d. art. bránșei; pl. bránșe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

branșă f. 1. ramură, diviziune specială a unei științe; 2. profesiune, specialitate (= fr. branche).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BRÁNȘĂ, branșe, s. f. Ramură, specialitate, domeniu de activitate (în meserii, negoț etc.). ◊ Loc. adj. De branșă = de meserie; specialist. – Din fr. branche.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)