BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BRANȘÁ vb. tr. 1. a face un branșament. 2. (fig.) a pune în legătură. (< fr. brancher)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
BRANȘÁ vb. I. tr. A face un branșament, un racord electric. [< fr. brancher].
Sursa: Dicționar de neologisme
BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Fr. brancher.Sursa: Dicționarul limbii române moderne branșá (a ~) vb., ind. prez. 3 branșeáză, 1 pl. branșắm; ger. branșấndSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) BRÁNȘĂ, branșe, s. f. Ramură, specialitate, domeniu de activitate (în meserii, negoț etc.). ◊ Loc. adj. De branșă = de meserie; specialist. – Din fr. branche.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
BRÁNȘĂ s. f. ramură, specialitate, domeniu de activitate. (< fr. branche)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
BRÁNȘĂ s.f. Ramură de activitate; specialitate în negoț, în meserii etc. ◊ De branșă = de meserie; specialist. [< fr. branche].
Sursa: Dicționar de neologisme
BRÁNȘĂ, branșe, s. f. Ramură, specialitate, domeniu de activitate (în meserii, negoț etc.). ◊ Loc. adj. De branșă = de meserie; specialist. – Fr. branche.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *bránșă f., pl. e (fr. branche, ramură. V. brîncă). Barb. Ramură, specialitate: branșa cizmăriiĭ. - Rom. corect: ramură.
Sursa: Dicționaru limbii românești
bránșă s. f., art. bránșa, g.-d. art. bránșei; pl. bránșeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită branșă f. 1. ramură, diviziune specială a unei științe; 2. profesiune, specialitate (= fr. branche).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BRÁNȘĂ, branșe, s. f. Ramură, specialitate, domeniu de activitate (în meserii, negoț etc.). ◊ Loc. adj. De branșă = de meserie; specialist. – Din fr. branche.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)