BRÁINSTORMING s.n. (Psih.) Tehnică de stimulare dirijată a creativității individuale și mai ales a unor indivizi constituiți în grupe. [< engl. brainstorming].
Sursa: Dicționar de neologisme
BRÁINSTORMING [-STORMING] s. n. tehnică de lucru în colectiv, în procesul predării, având ca scop stimularea prin participarea liberă și spontană la discuții a tuturor membrilor unui grup. (< amer., fr. brainstorming)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
brainstorming (angl.) [pron. bréĭnstorming] (brain-) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
BRAINSTORMING s. n. Tehnică pentru stimularea în grup a gândirii creatoare a indivizilor, bazată pe emiterea liberă de idei pentru rezolvarea unei probleme. [Pr.: bréĭnstorming] – Cuv. engl.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)