Am găsit 24 de definiții pentru cuvantul/cuvintele brânci:

BRÂNCÍ1, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



BRẤNCI2 s. m. v. brâncă2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BRÂNCI2, brânci, s. m. Împinsătură, ghiont. ◊ Expr. A-i da inima brânci = a simți un imbold pentru (a face) ceva. [Pl. și: (n.) brânciuri] – Din brâncă2.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

BRÂNCÍ1, vb. IV. v. îmbrânci.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

brânci (împinsătură) s. m., pl. brânci
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

brâncì v. a da brânci cuiva, a-l împinge cu mâinile ca să dea în lături.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BRÂNCÍ1, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BRẤNCI2 s. m. v. brâncă2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BRÂNCÍ1, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BRẤNCI2 s. m. v. brâncă2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BRÂNCI2, brânci, s. m. Împinsătură, ghiont. ◊ Expr. A-i da inima brânci = a simți un imbold pentru (a face) ceva. [Pl. și: (n.) brânciuri] – Din brâncă2.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

BRÂNCÍ1, vb. IV. v. îmbrânci.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

brânci (împinsătură) s. m., pl. brânci
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

brâncì v. a da brânci cuiva, a-l împinge cu mâinile ca să dea în lături.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BRÂNCÍ1, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BRẤNCI2 s. m. v. brâncă2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BRÂNCÍ1, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BRẤNCI2 s. m. v. brâncă2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BRÂNCI2, brânci, s. m. Împinsătură, ghiont. ◊ Expr. A-i da inima brânci = a simți un imbold pentru (a face) ceva. [Pl. și: (n.) brânciuri] – Din brâncă2.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

BRÂNCÍ1, vb. IV. v. îmbrânci.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

brânci (împinsătură) s. m., pl. brânci
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

brâncì v. a da brânci cuiva, a-l împinge cu mâinile ca să dea în lături.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BRÂNCÍ1, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BRẤNCI2 s. m. v. brâncă2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

brânci - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul brâncă

brânci - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul brâncă

brânci - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul brâncă