boscă f. boștină, tescovină. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
bóșcă, bóște, s.f. (reg.) 1. pivniță mică. 2. butoiaș.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
bóșcă (boșci), s. f. – Butoi, bute. Mag. bocska (DAR), care provine din sl. bŭčiva, bŭčika (Miklosich, Lexicon, 50). Din sl., după Miklosich, Slaw. Elem., 16.Sursa: Dicționarul etimologic român 1) bóșcă f., pl. ște, ștĭ, șcĭ (cp. cu boșcă 2). Munt. Vest. Zemnic (pivniță mică saŭ bordeĭ de păstrat legume). V. temnic.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) bóșcă f., pl. ște, ștĭ, șcĭ (ung. bocska, bg. bočk, butoĭaș, rus. bóčka, butoĭ, vsl. bučĭka, rudă cu bute. V. poloboc). Trans. vest. butoĭaș.
Sursa: Dicționaru limbii românești
bóșcă, -te, s.f. – 1. Butoiaș. 2. Partea inferioară a lămpii, în care se pune petrolul (Lexic reg. 1960). – Din magh. bocska (MDA).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
bóșcă, bóște, s.f. (reg.) 1. pivniță mică. 2. butoiaș.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
bóșcă (boșci), s. f. – Butoi, bute. Mag. bocska (DAR), care provine din sl. bŭčiva, bŭčika (Miklosich, Lexicon, 50). Din sl., după Miklosich, Slaw. Elem., 16.Sursa: Dicționarul etimologic român 1) bóșcă f., pl. ște, ștĭ, șcĭ (cp. cu boșcă 2). Munt. Vest. Zemnic (pivniță mică saŭ bordeĭ de păstrat legume). V. temnic.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) bóșcă f., pl. ște, ștĭ, șcĭ (ung. bocska, bg. bočk, butoĭaș, rus. bóčka, butoĭ, vsl. bučĭka, rudă cu bute. V. poloboc). Trans. vest. butoĭaș.
Sursa: Dicționaru limbii românești
bóșcă, -te, s.f. – 1. Butoiaș. 2. Partea inferioară a lămpii, în care se pune petrolul (Lexic reg. 1960). – Din magh. bocska (MDA).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
bóșcă, bóște, s.f. (reg.) 1. pivniță mică. 2. butoiaș.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
bóșcă (boșci), s. f. – Butoi, bute. Mag. bocska (DAR), care provine din sl. bŭčiva, bŭčika (Miklosich, Lexicon, 50). Din sl., după Miklosich, Slaw. Elem., 16.Sursa: Dicționarul etimologic român 1) bóșcă f., pl. ște, ștĭ, șcĭ (cp. cu boșcă 2). Munt. Vest. Zemnic (pivniță mică saŭ bordeĭ de păstrat legume). V. temnic.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) bóșcă f., pl. ște, ștĭ, șcĭ (ung. bocska, bg. bočk, butoĭaș, rus. bóčka, butoĭ, vsl. bučĭka, rudă cu bute. V. poloboc). Trans. vest. butoĭaș.
Sursa: Dicționaru limbii românești
bóșcă, -te, s.f. – 1. Butoiaș. 2. Partea inferioară a lămpii, în care se pune petrolul (Lexic reg. 1960). – Din magh. bocska (MDA).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș