bornác m. Ial. Colăcel care se dă copiilor la sărbătorĭ și la pomenĭ. – Dim. -ăcél, pl. eĭ. V. călăvie, bradoș.
Sursa: Dicționaru limbii românești
bornac n. numele covrigului ce capătă colindătorii cu plugulețul la Sf. Vasile (în Ialomița). [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a