BORDÁJ, bordaje, s. n. Înveliș exterior, metalic sau lemnos, al scheletului unei ambarcații. – Din fr. bordage.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
BORDÁJ s. n. 1. bordare. 2. înveliș exterior al corpului unei nave. (< fr. bordage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
BORDÁJ s.n. Pereții exteriori ai unei nave. [< fr. bordage].
Sursa: Dicționar de neologisme
bordaj, s. n. sg. sâni, țâțe.Sursa: Dicționar de argou al limbii române BORDÁJ, bordaje, s. n. Fâșiile metalice sau de lemn care învelesc coastele și traversele unei nave. – Fr. bordage.Sursa: Dicționarul limbii române moderne bordáj s. n., pl. bordájeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită BORDÁJ, bordaje, s. n. Înveliș exterior, metalic sau lemnos, al scheletului unei ambarcațiuni. – Din fr. bordage.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
