BONAPARTÍST, -Ă, bonapartiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bonapartismului, referitor la bonapartism. 2. S. m. și f. Adept al bonapartismului. – Din fr. bonapartiste.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BONAPARTÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al bonapartismului. (< fr. bonapartiste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
BONAPARTÍST, -Ă adj. Referitor la bonapartism, propriu bonapartismului. // s.m. și f. Adept al bonapartismului. [< fr. bonapartiste].
Sursa: Dicționar de neologisme
*bonapartíst, -ă s. Partizan al familiiĭ Bonaparte (Napoleon).
Sursa: Dicționaru limbii românești
bonapartíst adj. m., s. m., pl. bonapartíști; adj. f., s. f. bonapartístă, pl. bonapartísteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită BONAPARTÍST, -Ă, bonapartiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bonapartismului, referitor la bonapartism. 2. S. m. și f. Adept al bonapartismului. – Din fr. bonapartiste.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)