BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit, nerod, prost. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Din magh. bolond.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a bolând (bolấndă), adj. – Nebun, smintit, nerod. – Var. bolund, bolond. Mag. bolond (Cihac, II, 483; Pascu, Suf., 53; Gáldi, Dict., 109). Se folosește în Trans. – Der. bolândăriță, s. f. (laur, Datura stramonium); bolândatic, adj. (într-o ureche, sărit); bolânzeală, s. f. (laur); bolânzi, vb. (a-și pierde mințile, a înnebuni); bolânzie, s. f. (nebunie).Sursa: Dicționarul etimologic român
BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Magh. bolond.Sursa: Dicționarul limbii române moderne bolấnd^ (reg.) adj. m., pl. bolấnzi; f. bolấndă, pl. bolấndeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită bolând a. Mold. și Tr. năuc: copil bolând. [Ung. BOLOND, prost, nebun].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Din magh. bolond.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)